O mare greseala pe care o fac multi barbati, impusa in mare parte de societatea in care traim, este faptul ca le e frica sa exprime ceea ce doresc. De multe ori nici nu stiu, inchistati in frica de a nu lasa sa se vada emotiile pe care le au. De multe ori la petreceri am fost luat deoparte de catre persoane din comunitate si imi spuneau ca nu isi imaginau ca pot fi asa, ca pot trai viata atat de sincer, ca pot fi atat de rusinat la un compliment din partea unei femei, ca pot sa ma inrosesc cand soptesc unei femei la ureche o replica aiurea.
Lumea in care traim e prea falsa, asta e concluzia. Ne e frica sa aratam cine suntem cu adevarati, ce dorim cu adevarat. AM fost invatati sa ne fie frica de esecuri. La naiba, am fost invatati sa stam in banca noastra, sa nu preluam initiativa, pentru ca o sa o dam in bara si o sa ne vada cei din jur. Sa jucam “safe”.
Daca vezi o femeie frumoasa, vrei sa nu intorci capul, ca sa nu te observe ca te uiti la ea. Si esti, in cazul asta, primul observat, pentru ca privirile pe ascuns, pline de vina, sunt mult mai vizibile si mai negative decat o curiozitate pe care o poti avea cu privire la o femeie.
Fac ce vreau! Si vreau sa ma uit in ochii unei femei fara frica de a parea anormal in societate. Normalitatea e data de individ, nu de masa! Vreau sa ma uit in ochii unei femei si sa ii spun “Ai un zambet care aproape ca ma face sa tremur. Poate nu ar trebui sa iti spun asta, dar spun doar ce simt! "
Ca femeie, ce ai putea spune unui barbat care spune ce simte cu riscul de a parea ridicol?
La un moment dat credeam ca femeile sunt ca niste placi, ca toate reactioneaza la fel la anumiti stimuli. Si aveam dreptate. Acum cred ca fiecare femeie care imi place mie este diferita si abia asteapta sa fie descoperita. Si am dreptate. Acum cred ca cine crede faptul ca o femeie e o caseta pe care o pui si recita acelasi lucru mereu este de fapt abia incepator. Avansat e cel care obtine femeia care ii place, iar femeia care ii place, crede-ma, nu raspunde la stimuli ca celelalte 1000 cu care faci aceleasi lucruri de fiecare data. De ce? Pentru simplul fapt ca iti place si vrei ca fiecare femeie cu care esti sa fie deosebita si o experienta aparte!
--P.S.--pentru aceasta scriere si pentru "the game..." meritul de realizare i se atribuie amicei mele T.S.I. respect... --
joi, 28 aprilie 2011
THE GAME....real game
Toate tipele bune sunt playeri prin excelenta. De ce? Pentru ca ele isi primesc portia de validare zilnic, inca de la 14-15 anii. Asemenea succes in randul sexului opus nu are cum sa nu iti suceasca mintea. Constientizeaza puterea lor, au incredere in ele, se joaca, le place sa castige, sa faca tipi sa se perpeleasca. Si le intra in sange. De la primul IOI pe care il primeste pana la fluieraturile tuturor fraierilor.
Si jocul devine interesant pentru ele abia cand e ceva de munca. Atunci cand primesc rezistenta pe masura.
Si azi se joaca putin. Maine putin. Amicii sunt morti dupa ele. Se blesteama intr-un fel ca nu pot avea amici din randul barbatilor, dar nu le impiedica sa ii testeze tot timpul, sa ii ingenunchieze. Au pretendenti la tot pasul. Si percep jocul ca pe o placere zilnica, chiar ca pe o durere incredibil de dulce, dar si ca pe o uzura care duce la o oboseala psihica, intr-un final.
Cand obosesc, se transforma in altceva. Aici fac cele mai mari victime. Pentru ca ele acum sunt dezamagite, ranite… Ranite de lumea pe care ele au contruit-o si au ales sa traiasca in ea. Si acum sunt sincere. Se uita imprejur si aleg sa se odihneasca. Si aleg un “amic”. Si i i se destainuie lui, arata durerea pe care o simt ele, oboseala de a trai in lumea “jocului”, cum ca ar vrea sa se retraga undeva unde sa isi gaseasca o liniste inumana, aproape.
Si tipul, cade in plasa, le intelege si da vina pe rautatea lumii. Si, inevitabil, tipul se indragosteste de ea. Iar ea nu simte nimic. Doar o nevoie de odihna si de afectiune. SI asa ajung unii FRAIERI sa aiba relatii cu ELE. Relatii care dureaza doar pana Ea isi reface fortele. Din momentul asta, Fraierul.-ul este pierdut. Il joaca pe degete, il infrange cu o rautate exemplara. Iar culmea el crede ca e vina lui…:))
Iar EA cu forte proaspete, pleaca din nou la vanatoare. In cautarea vanatului perfect.
Orice vanator are nevoie de o pauza.
Ce sunt playerii? Playerii sunt cei care au inteles cum stau lucrurile din prisma femeii. Si care le joaca jocul. Joc care le intra in sistem. Si ei pleaca la vanatoare, si ei se lupta pana la absurd. Iar cand au nevoie de o pauza, se opresc langa o tipa care le este inferioara. Cat sa se odihneasca… Iar cand fortele sunt recapatate, isi reiau cruciada lor, cruciada care ii va tine pe drumuri mult timp de atunci incolo.
Asta e jocul pe care l-am ales sa il jucam…
Si jocul devine interesant pentru ele abia cand e ceva de munca. Atunci cand primesc rezistenta pe masura.
Si azi se joaca putin. Maine putin. Amicii sunt morti dupa ele. Se blesteama intr-un fel ca nu pot avea amici din randul barbatilor, dar nu le impiedica sa ii testeze tot timpul, sa ii ingenunchieze. Au pretendenti la tot pasul. Si percep jocul ca pe o placere zilnica, chiar ca pe o durere incredibil de dulce, dar si ca pe o uzura care duce la o oboseala psihica, intr-un final.
Cand obosesc, se transforma in altceva. Aici fac cele mai mari victime. Pentru ca ele acum sunt dezamagite, ranite… Ranite de lumea pe care ele au contruit-o si au ales sa traiasca in ea. Si acum sunt sincere. Se uita imprejur si aleg sa se odihneasca. Si aleg un “amic”. Si i i se destainuie lui, arata durerea pe care o simt ele, oboseala de a trai in lumea “jocului”, cum ca ar vrea sa se retraga undeva unde sa isi gaseasca o liniste inumana, aproape.
Si tipul, cade in plasa, le intelege si da vina pe rautatea lumii. Si, inevitabil, tipul se indragosteste de ea. Iar ea nu simte nimic. Doar o nevoie de odihna si de afectiune. SI asa ajung unii FRAIERI sa aiba relatii cu ELE. Relatii care dureaza doar pana Ea isi reface fortele. Din momentul asta, Fraierul.-ul este pierdut. Il joaca pe degete, il infrange cu o rautate exemplara. Iar culmea el crede ca e vina lui…:))
Iar EA cu forte proaspete, pleaca din nou la vanatoare. In cautarea vanatului perfect.
Orice vanator are nevoie de o pauza.
Ce sunt playerii? Playerii sunt cei care au inteles cum stau lucrurile din prisma femeii. Si care le joaca jocul. Joc care le intra in sistem. Si ei pleaca la vanatoare, si ei se lupta pana la absurd. Iar cand au nevoie de o pauza, se opresc langa o tipa care le este inferioara. Cat sa se odihneasca… Iar cand fortele sunt recapatate, isi reiau cruciada lor, cruciada care ii va tine pe drumuri mult timp de atunci incolo.
Asta e jocul pe care l-am ales sa il jucam…
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)